Am văzut recent „Am avut o livadă” la Teatrul Odeon și am constatat că am văzut aproape toate spectacolele care mă interesau la Teatrul Odeon. Desigur, aștept cu interes „Sărutul femeii-păianjen” în regia lui Răzvan Mazilu și spectacolul regizat de Silviu Purcărete, al cărui titlu încă nu se cunoaște. Până atunci, însă, am făcut o listă de 5 spectacole pe care le recomand la Teatrul Odeon.
„Neliniște” este „vârf de gamă” cum mi-a spus un respondent într-un interviu, înainte să-l văd. La momentul respectiv m-am gândit că este un spectacol bun, care te pune pe gânduri sau te emoționează. După ce l-am văzut am înțeles mai bine de ce persoana respectivă l-a numit așa. Sunt câteva replici la care încă reflectez. Este un spectacol static la care trebuie să fii odihnit, pentru că te solicită / răscolește rațional și emoțional. Doamna Dorina Lazăr este magistrală.
„Cabaret” înseamnă culoare și nuanțe de gri totodată. Regia, coregrafia și costumele sunt semnate de Răzvan Mazilu, deci pare că nu mai are nevoie de nicio descriere. Aproape 3h spectatorii sunt martori ai unei mari petreceri din Berlinul excentric. La un zoom out observă, însă, actualitatea temei.
„Cui i-e frică de Virginia Woolf?” Mi-a plăcut acest spectacol în mod special pentru perechea Carmen Tănase – Adrian Titieni. Carmen Tănase pare să dea tot pe scenă, iar personajul ei este dus până la epuizare provocând o analiză psihologică din partea publicului.
„Am avut o livadă” – regia: Eugen Jebeleanu. Este un regizor pe care îl urmăresc constant, pentru că m-a provocat de la prima întâlnire teatrală. La acest spectacol am fost între două lumi. Când „La vișini”, când în „Livada cu vișini”. Când la început de secol 21, când la final de secol 21. Am pendulat între pierderile personajelor interpretate de Elvira Deatcu și efectele resimțite de cei din jur. Este un spectacol foarte apăsător și intim, motiv pentru care nu-l pot recomanda cu fermitate, ci doar să atrag atenția asupra lui.
„Tipografic majuscul” este un spectacol documentar nemuritor. Se joacă de peste un deceniu și a pornit de la un fapt istoric. Nu schimbă vieți, dar sigur spectatorii nu pleacă indiferenți de la el. Te pune pe gânduri, măcar pentru un timp scurt. Cred că este un spectacol elementar pentru orice elev de liceu, pentru a cunoaște o fărâmă din istoria netrăită.
Teatrul Odeon anunță din 2 în 2 săptămâni programul pentru perioada următoare, precum și punerea în vânzare a biletelor.