Abia așteptam conferințele speciale din cadrul Festivalului de Teatru de la Sibiu (FITS). În fiecare zi, la 10:00 dimineața, are loc conferința de presă, urmată de o conferință specială. Ambele sunt moderate de Octavian Saiu, profesor, cercetător și critic de teatru, care are talentul de a menține atât atenția publicului, cât și de a afla informații noi de la invitații săi.
În cadrul ediției aniversare FITS 30, în perioada 28 iunie – 2 iulie, am participat la următoarele întâlniri:
- Stephan Behr și Bille Behr de la Theater ANU (Germania);
- reprezentanți ai companiei Tiyatro BeReZe (Turcia);
- dna Marina Mihuț și dl Victor Rebengiuc;
- Sezonul Sibian (a reunit managerii a celor mai importante instituții culturale din Sibiu);
- Akihiro Yamamoto (Japonia) și Mari Natsuki (Japonia); Marina Davîdova (autoarea Land of no return);
- Maria Pages și soțul ei, scriitorul El Arbi El Harti (Spania);
- Tanya Gavrilovic (coordonatoare Teatroskop), Catherine Faudry (atașat cultural al institutului francez din Serbia), Loic Meuley (atașat cultural al institutului francez din București);
- reprezentanți ai London International Gospel Choir (UK);
- dna Laurence Auer, Ambasadoarea Franței în România, Constantin Chiriac (președintele FITS) și Emmanuel Demarcy-Mota (regizor);
- Noa Wertheim (Vertigo Dance Company);
- Nir de Volff (Germania) și reprezentanți ai trupei Yagody (Ucraina);
- Marie Chouinard (Canada).
- Deși nu a fost o conferință, nu pot să nu includ și lansarea de carte a lui Octavian Saiu, cel care a moderat atât de frumos fiecare dialog cu invitații săi. Cartea se cheamă Farmecul banalității, Un teatru de fiecare zi și este disponibilă la editura Nemira.
Au fost atât de multe informații interesante în cadrul acestor discuții încât ar trebui să public transcriptul lor. Am selectat însă câteva idei care mi-au atras atenția în mod special:
În majoritatea întâlnirilor, moderatorul Octavian Saiu a atras atenția asupra inteligenței artificiale care, în ciuda dezvoltării sale, nu va înlocui niciodată conexiunea umană. A urmat apoi o referință asupra experienței oferite de Theater Anu, Berlin. Odată ce apune soarele, lumina este dată de lumânările din Piața Mare și de cei care, într-o atmosferă poetică, trezesc în vizitatori un dor de copilărie. În cadrul acestui eveniment german, povestitorul este un român, Alexandru Cîrneală. El face parte și din Miracolul luminii – Pe tărâmul copilăriei, unde este însă de nerecunoscut.
Reprezentanții Teatrului BeReZe au venit la FITS cu spectacolul Macbeth/ O căsnicie de pomină care se joacă din 2016. Aceștia au fost plăcut surprinși de reacțiile publicului care au înțeles sau recunoscut idei cu substrat politic. Într-o lume în care libera exprimare este cenzurată sau restrânsă, arta rămâne modul salvator de manifestare. Din păcate, opiniile de acum 7 ani sunt încă valabile și întrețin actualitatea spectacolului în cauză.
O întâlnire deosebită a fost cu dna Marina Mihuț și dl Victor Rebengiuc, unde sala a fost arhiplină. Aceștia au povestit și despre întâlnirea lor cu dl Liviu Ciulei – cu ocazia împlinirii a 100 de ani de la nașterea acestuia. Cu această ocazie au discutat despre cum au obținut rolurile în producție Pădurea spânzuraților, după romanul lui Liviu Rebreanu, în regia lui Liviu Ciulei. Aceasta a primit Premiul de regie la Festivalul Internațional de Film de la Cannes. Printre altele, dna Mariana Mihuț a menționat „Profesia o faci din dragoste și, dacă te măriți cu ea, o faci pentru toată viața.”
Sezonul Sibian a fost o confirmare a faptului că FITS înseamnă mai mult decât teatru. Sub umbrela acestui spectacol sunt aduse împreună instituții culturale din Sibiu. Au vorbit Constantin Chiriac (TNRS&FITS), Cristian Lupeș (Filarmonica de Stat), Adrian Tibu (Teatrul de Copii și Tineret Gong), Ovidiu Dragoman (Teatrul de Balet), Razvan Pop (Biblioteca Astra), Alexandru Constantin Chituță (Muzeul Brukenthal), Alina Pincă (Școala Populară de arte și meserii Ilie Micu).
Dl. Constantin Chiriac a punctat o categorie de public vitală, nu doar pentru festival, cât și pentru viața culturală: copiii. Și-a exprimat dorința de a integra și mai multe evenimente pentru aceștia, în colaborare cu instituțiile în cauză. A recunoscut munca fiecărui manager și rezultatele evidente pe care aceștia le au. A fost plăcut să văd că printre managerii menționați au fost cândva și voluntari FITS. Arată cât de frumos au crescut împreună acești oameni, dar și festivalul.
María Pagés și soțul ei, scriitorul El Arbi El Harti, ne-au încântat cu Șeherezada în ritm de flamenco. A fost mai mult decât un spectacol de dans. Am văzut o întrepătrundere între O mie și una de nopți și emoțiile puternice ale transformării unei femei. Am fost martoră la un poem vizual. El Arbi El Harti a povestit că María Pagés adesea refuză propunerile sale, însă el a învățat că trebuie să-i acorde timp și spațiu în luarea deciziilor, că are propriul ei mod de a crea. A accentuat că María Pagés i-a schimbat viața. Datorită ei a învățat că tradițiile sunt contemporane și că „suntem nimeni fără tradiții”. Acestea se întrepătrund cu lumea în care trăim. „Tradiția înseamnă contemporaneitate”, a completat Octavian Saiu. Spectacolul relevă întâlnirea dintre limba vorbită și limba mărturisită prin corp, mișcare și poezie, literatura cu toată complexitatea ei și corp.
Fii tu însuți! / Come as you are # Teil 2 este spectacolul în care Nir de Volff semnează concept, regie și coregrafie. Acesta este implicat în lucrul cu refugiații sirieni, în Germania. Come as you are este parte dintr-un proiect lung care a pornit acum câțiva ani, când a sosit în Berlin. A început să caute artiști palestinieni dorind să depășească barierele politice, însă fără succes. Mai târziu, în 2011, a realizat Come as you are, prima parte, cu doi dansatori din Orientul Mijlociu.
Apoi a început să lucreze cu refugiați sirieni și i-a descoperit pe dansatorii din Siria (Damasc și Latakia). A descoperit ce însemna dansul contemporan acolo, ceea ce era mai mult „un balet ciudat, departe de dansul modern, mai mult un stil de dans foarte-foarte vechi, care, probabil, în Europa a existat în anii ’70 – ‘ 80.” Ceea ce a fost începutul unui mentorat între regizor și cei trei dansatori sirieni. A încercat să-i înțeleagă pe ei ca oameni, să le înțeleagă corpul, cultura, gândirea. După 1 an – 1 an și jumătate au început să lucreze la realizarea unui dans de 15 minute.
Nir de Volff nu și-a dorit niciodată să-i supună vreunui risc artistic, ci, dimpotrivă, să-i facă mai puternici prin ceea ce sunt, prin esența lor. Regizorul își dorește să realizeze și partea a treia care să arate evoluția unor artiștilor refugiați după 10 ani la sosirea lor în Berlin.
Conferințele FITS (și) din anul acesta m-au învățat multe din punct de vedere cultural și uman și abia le aștept pe următoarele. Un rol important în succesul acestora îl are Octavian Saiu care este un exemplu excelent pentru mulți vorbitori. Mi-ar plăcea ca Sala Mică a Filarmonicii să fie mereu arhiplină, nu doar când sunt invitate nume cunoscute pentru români. Personal le consider bijuteriile Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu.