Una dintre cele mai așteptate întâlniri din cadrul FITS 2026 i-a adus împreună pe actorul Marcel Iureș, regizorul Alexandru Dabija (online) și scriitorul Matei Vișniec, într-o conversație despre teatru, literatură, limba română și condiția umană. Sala plină până la refuz a devenit martora unui dialog presărat cu reflecții profunde, umor și amintiri din parcursurile artistice ale celor trei invitați.
Matei Vișniec a deschis întâlnirea printr-un omagiu adresat lui Marcel Iureș, afirmând că portretul actorului este alcătuit din fragmentele pe care fiecare spectator le poartă în memorie. „Noi împreună suntem un portret al dumneavoastră”, a spus scriitorul, referindu-se la felul în care prezența lui Marcel Iureș a marcat generații de spectatori.
Discuția a pornit de la spectacolul „Don Quijote”, în regia lui Alexandru Dabija, și de la fascinația pe care celebrul personaj al lui Cervantes continuă să o exercite asupra culturii universale. Vișniec a mărturisit că, dacă ar trebui să aleagă un singur roman care să reprezinte condiția umană în fața unor civilizații extraterestre, acesta ar fi „Don Quijote de la Mancha”. Marcel Iureș a explicat că forța personajului depășește epoca lui Cervantes și se regăsește în întreaga tradiție culturală occidentală. „Setea asta a omului” există încă din tragediile antice și continuă să se manifeste sub forme diferite. Alexandru Dabija a subliniat că omul modern nu este foarte diferit de cel din urmă cu sute de ani, continuând să lupte cu propriile „morile de vânt”. În opinia sa, succesul romanului vine tocmai din felul în care transformă eșecul într-o aventură memorabilă.
Unul dintre momentele centrale ale întâlnirii a fost reflecția asupra limbii române. Matei Vișniec le-a mulțumit celor doi artiști pentru felul în care au explorat și valorificat bogăția limbii în spectacolele și proiectele lor. Marcel Iureș a vorbit despre respectul pe care îl datorează limbii române și despre importanța rostirii. Actorul a remarcat că limba este adesea tratată cu neglijență și că expresivitatea ei extraordinară merită mai multă atenție. El a mărturisit că citește în continuare cu voce tare, considerând acest exercițiu o formă de autocunoaștere și de apropiere autentică de text. La rândul său, Alexandru Dabija a subliniat că dragostea pentru limba română a reprezentat unul dintre elementele care au consolidat colaborarea sa cu Marcel Iureș. Regizorul a vorbit despre preocuparea sa pentru istoria limbii și pentru textele vechi, dar și despre felul în care limba română continuă să fie reinventată de poeții contemporani. În același timp, și-a exprimat îngrijorarea față de degradarea discursului public și față de pierderea unor repere culturale.
Un alt subiect important a fost Teatrul ACT, primul teatru independent din România, fondat de Marcel Iureș. Actorul a povestit despre începuturile provocatoare ale proiectului și despre timpul necesar pentru ca publicul să descopere și să înțeleagă noul spațiu teatral. Pentru Alexandru Dabija, Teatrul ACT rămâne unul dintre locurile în care esența teatrală se manifestă cel mai clar. Regizorul consideră că apropierea dintre actori și spectatori oferă spectacolelor o intensitate aparte și transformă fiecare reprezentație într-o experiență directă și autentică.
Spre final, Matei Vișniec a adus în discuție tema războiului și o veche piesă de a sa care a fost montată de Alexandru Dabija cu mulți ani în urmă. Regizorul a remarcat că războiul continuă să fie una dintre marile obsesii ale umanității și că literatura și teatrul au rolul de a păstra vie reflecția asupra acestei realități.
Întrebat dacă are vreo îngrijorare legată de prezent, Marcel Iureș a răspuns că tendința de a anticipa catastrofe face parte din natura umană și că istoria a fost întotdeauna traversată de crize și transformări. Dialogul moderat de Matei Vișniec a oferit publicului nu doar o întâlnire cu trei mari personalități ale culturii române, ci și o reflecție despre literatură, teatru, memorie și puterea limbii de a păstra vie experiența umană.
FOTO: Dragoș Dumitru, FITS 2026