Am fost la „Cine l-a ucis pe tata?” și mi-a plăcut. Mult – mult. E pomul lăudat care merită din plin o vizită. E de o tristețe halucinant de frumoasă. M-a hipnotizat de-a dreptul, deși știam povestea și am văzut acum ceva timp „Lupte și metamorfoze” (Teatrelli, regia Eugen Jebeleanu)… La spectacolele lui Andrei Măjeri nu respiri, nu te miști, nu dormi (!). Doar simți și începi să înțelegi. Înțelegi că într-adevăr istoria ne epuizează, că vrem sau nu, politica e parte din istorie și din viața cea de toate zilele.
Am simțit această reprezentație ca pe o premieră pentru că a debutat Andrei Ostrowski. Cei șase fantastici dau tot pe scenă și am adorat fiecare coordonare, fiecare efort, fiecare cântec. Scena cu paharele va rămâne mult timp cu mine.
La plecare i-am scris unei prietene: „nu știu dacă sunt sadică sau e fostul sportiv din mine, dar îmi place să văd actori buni din care s-a scos untul” – pentru că e mare lucru să întâlnești regizori care știu să te pună în valoare. Totodată mi-a plăcut mult asocierea cu sportul. Nu a fost un actor care să strălucească mai mult sau mai puțin ca celălalt, chiar dacă fiecare avem simpatiile noastre, cum și eu am aici pentru un actor pe care l-am mai văzut într-un spectacol regizat de Andrei Măjeri.
Șoferul de Bolt mi-a spus că speră și el la un bilet la acest spectacol și poate o să îl vadă cândva. Cum de altfel sper să aibă viață lung acest spectacol și actorii să aibă grijă de ei având în vedere tot efortul depus și reprezentațiile care sunt dese. De exemplu, săptămâna aceasta se joacă în 4 seri consecutive. Este un tur de forță!
O să exclam mult timp „ce regie!”. Chapeau!
Cine l-a ucis pe tata? Teatrul Metropolis din București